Cand am aflat ca prietenul meu si-a deschis un blog si ca l-a numit, mai mult sau mai putin ironic, blog nou, mi-am spus ca nu ma pot lasa mai prejos. Desi stiam bine ca nu am timp sa scriu, m-am repezit sa deschid acest blog. Ce voi face cu el? Nu am nici cea mai vaga idee. Probabil voi trece din cand in cand pe aici pentru a sterge praful, cu toate ca nu sunt recunoscut nici macar in viata reala ca fiind vreun mare gospodar. Dar daca tot am o casuta virtuala (parca asa isi numesc doamnele blogurile, nu? haideti sa le imitam!), consider ca de cateva ori pe an imi pot face timp sa scriu niste balarii pe care oricum nu le va citi nimeni. De exemplu, astazi as avea chef sa scriu despre oamenii care isi distrug propriile vieti din cauza unor vicii carora nu stiu sa le spuna "stop". Unul dintre ei mi-a fost vecin si prieten candva. Astazi imi este aproape un strain, caci nu mai recunosc in el omul de altadata.
Oricat am incercat sa il ajut, oricat i-am fost de aproape, oricat m-am zbatut si eu, si familia lui, omul a continuat sa mearga pe un drum nepotrivit, care il face astazi sa fie singur, sarac si parca pierdut intr-o lume prea mare.
Dar poate ca e mai bine sa nu scriu. Sa va salut, sa va urez o seara placuta si sa va spun ca e lume veche pe un blog nou, mixaj de ganduri fara final... :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu